După un anumit timp, omul invaţă să perceapă diferenţa subtilă între a susţine o mînă şi a inlănţui un suflet, şi învăţa că dragostea nu înseamnă a te culca cu cineva si că a avea pe cineva alături nu e sinonim cu starea de siguranţă; şi aşa, omul incepe să inveţe...că săruturile nu sunt contracte şi cadourile nu sunt promisiuni; şi aşa omul începe să-şi accepte căderile cu capul sus şi cu ochii larg deschişi, şi învaţă să-şi construiască toate drumurile bazate pe astăzi şi acum, pentru că terenul lui "mâine" este prea nesigur pentru a face planuri ... şi viitorul are mai mereu o mulţime de variante care se opresc însă la jumatatea drumului. Şi, după un timp, omul invaţă că, dacă e prea mult, până şi căldura cea dătătoare de viaţa a soarelui, arde şi calcinează. Aşa că, începe să-şi planteze propria grădină şi-şi împodobeşte propriul suflet, in loc să mai aştepte ca altcineva să-i aducă flori, şi învaţă că într-adevar poate suporta, că intr-adevar are forţă, că intr-adevar e valoros, şi omul invaţă şi învaţă ... şi cu fiece zi învaţă. Cu timpul, înveţi că a sta alături de cineva pentru că iţi oferă un viitor bun, înseamnă că, mai devreme sau mai târziu, vei vrea să te întorci la trecut. Cu timpul, înţelegi că doar cel care e capabil să te iubească cu defectele tale, fără a pretinde să te schimbe, iţi poate aduce toata fericirea pe care ţi-o doreşti. Iţi dai seama, cu timpul, că dacă eşti alături de această persoană doar pentru a-ţi alunga singuratatea, în mod inexorabil vei ajunge să nu mai vrei să o vezi. Ajungi cu timpul să înţelegi că adevaraţii prieteni sunt număraţi, şi că cel care nu luptă pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea înconjurat doar de false prietenii. Cu timpul, înveţi că vorbele spuse
într-un moment de mânie, pot continuua să facă rău celui rănit, tot restul vieţii. Cu timpul, înveţi că a scuza e ceva ce poate face oricine, dar că a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face. Cu timpul înţelegi că, dacă ai rănit grav un prieten, e foarte probabil că niciodata prietenia lui nu va mai fi la aceeasi intensitate. Cu timpul, iţi dai seama că, deşi poţi fi fericit cu prietenii tăi, intr-o buna zi vei plânge după cei pe care i-ai lasat să plece. Cu timpul, iţi dai seama că fiecare experienţă trăită alături de fiecare fiinţă, nu se va mai repeta niciodată. Cu timpul, iţi dai seama că cel care umileşte sau dispreţuieşte o fiinţă umană, mai devreme sau mai târziu va suferi aceleaşi umilinţe si dispreţ, dar multiplicate, ridicate la pătrat. Cu timpul, înveţi că, grăbind sau forţând lucrurile să se petreacă,asta va determina ca in final, ele să nu mai fie aşa cum sperai. Cu timpul, iţi dai seama că, in realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l trăiai exact în acel moment. Cu timpul, vei vedea că, deşi te simţi fericit cu cei care-ţi sunt împrejur, îţi vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine şi acum s-au dus şi nu mai sunt... Cu timpul, vei învăţa că în faţa unui mormânt, nu mai are nici un sens să încerci să ierţi sau să ceri iertare, să spui că iubeşti, să spui că ţi-e dor, să spui că ai nevoie, să spui că vrei să-i fii prieten.Dar, din păcate, totul se învaţă doar cu timpul... Jorge Luis Borges (1899 - 1986)
